|

Priveşte un trandafir!

[vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24225,24226,24227″ img_size=”full”][vc_column_text]Dacă vreodată ai îndoieli şi întrebări fără răspuns…priveşte un trandafir!

Nu cere nimic şi primeşte fericit toate resursele care îi sunt puse la dispoziție. Nu se plânge atunci când nu plouă sau e prea cald sau prea frig. Are încredere că tot ce are nevoie va veni către el la timpul potrivit. Şi îşi vede în continuare de treaba lui importantă. De ceea ce are de făcut. De rolul lui. De misiunea lui, pe care doar el o poate îndeplini. Ştie că nu poate cere ajutor de la alți trandafiri, pentru că nici unul nu va putea înflori ca el. Doar el poate oferi înflorirea sa unică.
Se dăruieşte plenar lumii, cu absolut tot ceea ce este. Nu păstrează nimic ascuns, pentru el însuşi. Nu se opreşte din înflorire de frică sau de grijă.
Nu cere voie să crească, nici să înflorească, nici să strălucească.
Trandafirul primeşte resurse nelimitate, dăruieşte absolut tot ce poate dărui şi străluceşte fără a se gândi că strălucirea lui poate deranja alți trandafiri. El doar este.

Primeşte şi tu resursele şi răspunsurile care vor veni la tine în momentul oportun.
Dăruieşte fără a măsura, cuantifica, ezita tot ce ai tu mai bun.
Fii tu, autentic, strălucitor şi unic, fără a te compara cu alții.
Primeşte, dăruieşte, fii tu!
Ar putea fi aceasta fi formula Vieții.
Şi e foarte simplă![/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]

Similar Posts

  • |

    Suflet de trandafir

    Nu e uşor să fii trandafir! Te ştii frumos, parfumat, elegant, având o culoare dumnezeiască…şi spini! Cum, oare, să dăruieşti lumii tot ceea ce eşti, cum să TE DĂRUIEŞTI, ştiind că poți răni, înțepa, provoca durere? Mari sau mici, subțiri sau puternici, spinii există oricum. Iar speciile fără ace…sunt artificiale, create în laboratorul minții omeneşti…

  • | | |

    Paradoxul logic al mării

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24220,24221,24222″ img_size=”full”][vc_column_text] Marea are regulile ei: Valurile sunt în continuă mişcare, lichide şi schimbătoare. În funcție de vânt, sunt adaptabile, sensibile, flexibile. La fel şi steagurile, fine şi unduitoare, fluturând în funcție de briză. La fel şi pânzele ambarcațiunilor, mobile, se strâng sau se întind, se ridică sau se coboară, după cum…

  • | | | |

    Soarele de la fereastra iernii

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24318,24317″ img_size=”full”][vc_column_text]Cerul e gri toamna cu un scop: dacă ar rămâne la fel de azuriu ca vara, lumina risipită în galbenul frunzelor ne-ar orbi. Pentru că toamna, tot soarele universului coboară pe pământ. Îşi alege cam jumătate dintre frunzele mesteacănului şi le transformă în mici sori galbeni, în formă de inimi. Apoi…

  • | | | | | |

    Perfecți şi uşor prostuți

    M-am întrebat astăzi de ce oare avem în noi şi lumină şi întuneric. Dacă venim din lumină, de ce a lăsat bunul Dumnezeu şi antonimul luminii să se manifeste? Adică… să fim serioşi! Voi chiar credeți că Adam şi Eva muşcau din mărul delicios, încurajați perfid şi persuasiv de şarpe şi Dumnezeu n-a ştiut? Sau…

  • | | |

    Acasă

    Pentru o albină, acasă e stupul. Deşi aş paria cu oricine că se simte extraordinar de bine între flori, în plin soare, oricât de colorate, parfumate şi pline de nectar ar fi ele, tot stupul este „acasă”. Acolo îşi pot odihni aripile ostenite şi trupurile muncite. Acolo şi-a „amenajat” toate după placul şi ştiința ei,…

  • |

    Valea berzelor

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24189,24190,24191,24192″ img_size=”full”][vc_column_text]El valle de las cigüeñas Zbor amplu, planare lină, siluetă clară, ca o peniță de cerneală care desenează pe cer linii invizibile, contrazicând forma norilor. Cine ar fi crezut că berzele compun, în cheia înălțimilor, pe portative de albastru vânt, cântecul verii în amurg? Vuelo amplio, planeo suave, silueta clara como…