Acasă

Pentru o albină, acasă e stupul. Deşi aş paria cu oricine că se simte extraordinar de bine între flori, în plin soare, oricât de colorate, parfumate şi pline de nectar ar fi ele, tot stupul este „acasă”. Acolo îşi pot odihni aripile ostenite şi trupurile muncite. Acolo şi-a „amenajat” toate după placul şi ştiința ei, după necesitățile şi … gustul ei plin de miere.
La fel şi noi, oameni nezburători….iubitori de plimbări, vacanțe şi descoperiri. Ne plac experiențele noi, ne simțim minunat în locuri paradisiace, pe plaje albastre, în munți maiestuoşi sau în oraşe surprinzătoare… însă întoarcerea acasă este mereu ca un balsam. E revenirea la „cuibul” care îți oferă confortul, siguranța, comoditatea şi liniştea locului tău, cel care are capacitatea miraculoasă de a-ți încărca bateriile şi a te relaxa plenar.

E lumina răsăritului, salteaua ta sau perna moale, priveliștea de la geam, aroma cafelei sau mirosul bețișoarelor parfumate, salutul cățelului, gazonul sau muşcata din fereastră, culoarea perdelelor sau forma farfuriilor, întrerupatorul mereu la îndemână sau veioza cu intensitate perfectă…sunt micile detalii care fac marea diferență între orice hotel de oricâte stele şi casa numită „acasă”.
Câți dintre noi realizăm bucuria de A FI acasă şi câți ne amintim să fim recunoscători pentru înaltul privilegiu de a avea deasupra capului un acoperiș… nu neapărat înalt… dar atât de primitor şi protector…

Fii fericit acum, acasă!
Şi aminteşte-ți să completezi lista ta cu motive de recunoştință, oriunde te-ai afla! Aşa cum albina culege nectar din toate florile pe care le întâlneşte şi îl transportă la stup, şi tu poți culege încântări din drumurile tale şi le poți transforma, în tihna casei tale, în amintiri dulci şi în resurse pentru mai târziu. Acasă.

Cu infinită iubire,
Irina