|

Oglinda retrovizoare

[vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24251″ img_size=”full”][vc_column_text]Uneori, mergi cu soarele în spate. Şi te gândeşti, poate, că laşi în urmă minunata sa căldură, lumina extraordinară cu care te călăuzeşte. Priveşti cu nostalgie cum apune şi te întristează trecerea, finalul zilei, dispariția…

La fel se întâmplă şi cu oamenii, cu obiectele sau cu oportunitățile din viață. Uneori hotărăști să le laşi în urma ta, pentru că…toate trec… dintr-un motiv sau altul…

E bine. Ce nu e de dorit, însă, este să te laşi cuprins de nostalgie. Să cazi în butoiul cu melancolie şi să îi plângi trecerea. Pentru că, în realitate, îți plângi propria decizie. Te plângi pe tine însuți şi asta nu e bine. Pentru că TU eşti VIU. Nu este încă momentul să fii plâns de nimeni, nici măcar de către propria persoană.

Iată, de pildă: ai renunțat la jobul tău din motive întemeiate. E o oportunitate pe care ai decis să o laşi în urma ta. Renunți deliberat şi la câțiva oameni, colegii de serviciu, pe care în laşi, de asemenea, în urmă. Si probabil şi nişte obiecte: laptop, birou, maşină de serviciu…
Dacă ai decis că aparțin trecutului tău, de ce te smiorcăi pe seama lor?

Uiți un lucru esențial: deşi este în spatele tău, soarele va răsări din nou, în fața ta!
Nu ai cum să te bucuri de soare dacă priveşti cu jale mereu înapoi, către soare-apune, în speranța că îl vei revedea.

Soarele răsare de la răsărit! Prin urmare, priveşte înainte, dacă doreşti o nouă oportunitate în viața ta. Ea va răsări cu siguranță. Întrebarea este: tu priveşti în direcția corectă, ca să o poți vedea? Sau stai mereu cu ochii nostalgici în oglinda retrovizoare?[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]

Similar Posts

  • |

    Sens şi secundar

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24181″ img_size=”full”][vc_column_text]De multe ori mi s-a spus că viața trece prea repede, că e prea scurtă, că nu e timp să faci tot ce ți-ai dori, că nici nu ştii când se termină piesa şi se trage cortina. Tic-tac, tic-tac, tic-tac… mi s-a amintit, de multe ori, cu amenințare în glas sau în…

  • | | |

    Acasă

    Pentru o albină, acasă e stupul. Deşi aş paria cu oricine că se simte extraordinar de bine între flori, în plin soare, oricât de colorate, parfumate şi pline de nectar ar fi ele, tot stupul este „acasă”. Acolo îşi pot odihni aripile ostenite şi trupurile muncite. Acolo şi-a „amenajat” toate după placul şi ştiința ei,…

  • | | |

    Meditație în alb

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24211,24212,24213,24214″ img_size=”full”][vc_column_text]Îmi place albul. Am o cățeluşă albă, îmi plac florile albe, hainele albe sunt favoritele mele. Norii albi mă bucură şi mă emoționează. Spuma valurilor e frumusețea supremă pentru mine. În portrete celebre, mereu m-a fascinat modul în care artistul a ştiut să redea, din culori, viața din privirea personajului. Analizând…

  • | |

    Fotografiile şi picturile din noi

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24322,24323,24324″ img_size=”full”][vc_column_text]Apusul de soare este, pentru mine, unul dintre spectacolele cele mai fastuoase pe care natura ni le poate oferi. Dungi difuze în culori vii, tuşe vibrante întrepătrunse, ca într-o acuarelă, pe pânza nesfârşită a orizontului se schimbă mereu, de la un minut la altul, de parcă ar fi însuflețite. Te întrebi…

  • | |

    Despre unicitate sau darurile ascunse

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24305″ img_size=”full”][vc_column_text]Am o plantă în grădină care face flori mici şi verzi. Atât de mici şi atât de asemănătoare la culoare cu frunzele, încât nici nu le vezi. Nici măcar nu au parfum. Trec neobservate. Mereu mă întreb, în primăvara colorată şi parfumată, ce-i cu tufa aceasta monotonă şi neinteresantă… Toată vara munceşte…

  • | |

    De duminică…

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24328,24327,24329″ img_size=”full”][vc_column_text]Duminică luminată, la propriu. E un soare de primăvară, nu de început de octombrie. Paşii mă duc…aproape singuri spre un loc foarte drag mie în București: Biserica Stavropoleos, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail şi Gavril. Sfârşit de slujbă…ascult fragmente din predica. Preotul povesteşte o experiență personală: cum era dependent de insulină…