|

Sens şi secundar

[vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24181″ img_size=”full”][vc_column_text]De multe ori mi s-a spus că viața trece prea repede, că e prea scurtă, că nu e timp să faci tot ce ți-ai dori, că nici nu ştii când se termină piesa şi se trage cortina. Tic-tac, tic-tac, tic-tac… mi s-a amintit, de multe ori, cu amenințare în glas sau în gând.

Eu am altă percepție: când fiecare zi este trăită cu sens, când seara faci bilanțul si numeri binecuvântările unei zile care a trecut minunat, când ştii ce ai de făcut mâine pentru că TU AI ALES să îți dedici secunde, minute, ore prețioase respectivei activități pentru că ESTE IMPORTANTĂ PENTRU TINE, o zi trecută este o zi câştigată. Dacă la fiecare apus soarele îți şopteşte că a văzut, de sus, de la el, din înalt, cum ai aşezat şi azi câteva noi cărămizi, construidu-ți propriul drum auriu, fiecare zi trecută e o zi în plus, un pas înainte, un dar primit, nu o risipă.
Sensul pe care îl dăm vieții noastre, prin acțiunile noastre, merită măsurat, şi nu secundele unui ac bine numit „secundar” pe un cadran relativ, inventat pentru o societate care se crede grăbită.
Tic-tac-ul lui, considerat în mod eronat şi superficial duşmănos, nemilos, de neînvins este doar un ritm al unei melodii oarecare. Poți ține pasul cu el sau îți poți inventa propriul tău ritm de creştere sau evoluție.

Nu sensul „ireversibil” şi „grăbit” al acelor de ceasornic ne măsoară vremea, ci sensul vieții noastre, pe care doar sufletul nostru îl cunoaşte.
Universul are timp. Pentru el, pentru noi, pentru tot şi toate.
Care este sensul şi ritmul tău?

Cu infinită iubire,
Irina[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]

Similar Posts

  • | | |

    Meditație în alb

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24211,24212,24213,24214″ img_size=”full”][vc_column_text]Îmi place albul. Am o cățeluşă albă, îmi plac florile albe, hainele albe sunt favoritele mele. Norii albi mă bucură şi mă emoționează. Spuma valurilor e frumusețea supremă pentru mine. În portrete celebre, mereu m-a fascinat modul în care artistul a ştiut să redea, din culori, viața din privirea personajului. Analizând…

  • Abundența fără fotografii

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24284″ img_size=”full”][vc_column_text]Eram în maşină. Parcasem cu fața spre trei tomberoane de gunoi. Cum vorbeam la telefon, am zăbovit, uitându-mă la „priveliştea” prea puțin plăcută. Deodată, a apărut un bărbat de vreo 50 de ani. Prost îmbrăcat, zdrențuit şi murdar. Un cerşetor sau poate un om fără adăpost…m-am gândit. S-a dus la tomberoane şi…

  • | |

    Libelula-timp

    Aşezată inefabil şi paradoxal pe un trandafir galben, libelula metalică numără atentă, în tic-tac-ul mecanismului de ceas descompus pe aripile ei, „pixelii” pânzei pictate pe care s-a aşezat. Un pandantiv original, pe o față de masă cu imprimeu floral – ar spune unii, privind superficial „natura moartă” din sufragerie. Nu-i chiar aşa! Eu văd altceva:…

  • | |

    Despre unicitate sau darurile ascunse

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24305″ img_size=”full”][vc_column_text]Am o plantă în grădină care face flori mici şi verzi. Atât de mici şi atât de asemănătoare la culoare cu frunzele, încât nici nu le vezi. Nici măcar nu au parfum. Trec neobservate. Mereu mă întreb, în primăvara colorată şi parfumată, ce-i cu tufa aceasta monotonă şi neinteresantă… Toată vara munceşte…

  • | | |

    Paradoxul logic al mării

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24220,24221,24222″ img_size=”full”][vc_column_text] Marea are regulile ei: Valurile sunt în continuă mişcare, lichide şi schimbătoare. În funcție de vânt, sunt adaptabile, sensibile, flexibile. La fel şi steagurile, fine şi unduitoare, fluturând în funcție de briză. La fel şi pânzele ambarcațiunilor, mobile, se strâng sau se întind, se ridică sau se coboară, după cum…

  • | | | |

    Vioara Stradivarius şi omida verde

    Ieri am ascultat pentru prima dată în viața mea cum sună o vioară Stradivarius. O prietenă m-a invitat la un concert cu Alexandru Tomescu. Eram curioasă, nu-l ascultasem nici pe artist, nici un instrument atât de special cum este cel căruia pasiunea şi talentul și munca sa îi dau glas. O vioară Stradivarius sună extraordinar!…