Soarele de la fereastra iernii
[vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24318,24317″ img_size=”full”][vc_column_text]Cerul e gri toamna cu un scop: dacă ar rămâne la fel de azuriu ca vara, lumina risipită în galbenul frunzelor ne-ar orbi. Pentru că toamna, tot soarele universului coboară pe pământ. Îşi alege cam jumătate dintre frunzele mesteacănului şi le transformă în mici sori galbeni, în formă de inimi. Apoi trece la nuc. Îşi rezervă câte o creangă întreagă şi o preschimbă într-un soi de nor galben cu formă fantezistă. Aşa… un nor galben agățat în nucul verde…parcă prins cu un cârlig de rufe…un nor strălucitor şi plin de căldură coborât în grădină.
Tufa de iasomie devine o tablă de şah! În culorile consacrate: un pătrățel verde, un pătrățel galben…
Apoi, soarele salută salcâmii, gutuile şi merele…Îşi lasă culoarea si dulceata peste tot… Voi de ce credeți că cele mai bune mere din lume se numesc Golden? Pentru că au adunat tot aurul soarelui de vară…
Acum am înțeles, în sfârşit, versurile
„Galbenă gutuie, dulce-amăruie,
Lampă la fereastră toată iarna noastră.”
Toată lumina orbitoare şi strălucitoare a verii este atent depozitată în cămările dulci ale copacilor, ale tufelor, ale grădinilor şi livezilor.
Soarele şi căldura nu pleacă, nici nu scad în intensitate până în martie- aprilie. Ele doar se mută în altă parte.
Am să merg să culeg un buchet bogat de soare, un mănunchi de inimi galbene şi calde, să îl am în glastră toată iarna!
Şi am să culeg şi câteva coşuri maaaari de lumină dulce de măr, gutuie şi pară. Dacă le pun la geam în fiecare cameră, diminețile mele vor fi însorite şi strălucitoare chiar şi atunci când afară va ninge!
Şi pentru că e week-end, vă invit la o partidă de şah pe tabla de iasomie![/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]
