|

Sens şi secundar

[vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24181″ img_size=”full”][vc_column_text]De multe ori mi s-a spus că viața trece prea repede, că e prea scurtă, că nu e timp să faci tot ce ți-ai dori, că nici nu ştii când se termină piesa şi se trage cortina. Tic-tac, tic-tac, tic-tac… mi s-a amintit, de multe ori, cu amenințare în glas sau în gând.

Eu am altă percepție: când fiecare zi este trăită cu sens, când seara faci bilanțul si numeri binecuvântările unei zile care a trecut minunat, când ştii ce ai de făcut mâine pentru că TU AI ALES să îți dedici secunde, minute, ore prețioase respectivei activități pentru că ESTE IMPORTANTĂ PENTRU TINE, o zi trecută este o zi câştigată. Dacă la fiecare apus soarele îți şopteşte că a văzut, de sus, de la el, din înalt, cum ai aşezat şi azi câteva noi cărămizi, construidu-ți propriul drum auriu, fiecare zi trecută e o zi în plus, un pas înainte, un dar primit, nu o risipă.
Sensul pe care îl dăm vieții noastre, prin acțiunile noastre, merită măsurat, şi nu secundele unui ac bine numit „secundar” pe un cadran relativ, inventat pentru o societate care se crede grăbită.
Tic-tac-ul lui, considerat în mod eronat şi superficial duşmănos, nemilos, de neînvins este doar un ritm al unei melodii oarecare. Poți ține pasul cu el sau îți poți inventa propriul tău ritm de creştere sau evoluție.

Nu sensul „ireversibil” şi „grăbit” al acelor de ceasornic ne măsoară vremea, ci sensul vieții noastre, pe care doar sufletul nostru îl cunoaşte.
Universul are timp. Pentru el, pentru noi, pentru tot şi toate.
Care este sensul şi ritmul tău?

Cu infinită iubire,
Irina[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]

Similar Posts

  • | |

    Libelula-timp

    Aşezată inefabil şi paradoxal pe un trandafir galben, libelula metalică numără atentă, în tic-tac-ul mecanismului de ceas descompus pe aripile ei, „pixelii” pânzei pictate pe care s-a aşezat. Un pandantiv original, pe o față de masă cu imprimeu floral – ar spune unii, privind superficial „natura moartă” din sufragerie. Nu-i chiar aşa! Eu văd altceva:…

  • | |

    Despre întuneric

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24248″ img_size=”full”][vc_column_text]În întunericul grădinii, când deja noaptea liniștise întreaga fire şi doar greierii mai mângâiau aerul cu sunetele lor, m-am întins pe iarbă, învelită într-o pătură moale, ca să contemplu cerul. Era atât de înselat şi negru, în egală măsură, încât am înțeles, foarte simplu şi clar, esența frazei „Întunericul este doar absența…

  • | | |

    Meditație în alb

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24211,24212,24213,24214″ img_size=”full”][vc_column_text]Îmi place albul. Am o cățeluşă albă, îmi plac florile albe, hainele albe sunt favoritele mele. Norii albi mă bucură şi mă emoționează. Spuma valurilor e frumusețea supremă pentru mine. În portrete celebre, mereu m-a fascinat modul în care artistul a ştiut să redea, din culori, viața din privirea personajului. Analizând…

  • |

    Oglinda retrovizoare

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24251″ img_size=”full”][vc_column_text]Uneori, mergi cu soarele în spate. Şi te gândeşti, poate, că laşi în urmă minunata sa căldură, lumina extraordinară cu care te călăuzeşte. Priveşti cu nostalgie cum apune şi te întristează trecerea, finalul zilei, dispariția… La fel se întâmplă şi cu oamenii, cu obiectele sau cu oportunitățile din viață. Uneori hotărăști să…

  • | | | | | |

    Perfecți şi uşor prostuți

    M-am întrebat astăzi de ce oare avem în noi şi lumină şi întuneric. Dacă venim din lumină, de ce a lăsat bunul Dumnezeu şi antonimul luminii să se manifeste? Adică… să fim serioşi! Voi chiar credeți că Adam şi Eva muşcau din mărul delicios, încurajați perfid şi persuasiv de şarpe şi Dumnezeu n-a ştiut? Sau…

  • | |

    Despre unicitate sau darurile ascunse

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24305″ img_size=”full”][vc_column_text]Am o plantă în grădină care face flori mici şi verzi. Atât de mici şi atât de asemănătoare la culoare cu frunzele, încât nici nu le vezi. Nici măcar nu au parfum. Trec neobservate. Mereu mă întreb, în primăvara colorată şi parfumată, ce-i cu tufa aceasta monotonă şi neinteresantă… Toată vara munceşte…