[vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24295″ img_size=”full” alignment=”center”][vc_column_text]Cum să găsești obiecte pierdute … și cum să înțelegi usor ce anume este spre binele tău
Mi-am pierdut cheile de la casă. Am intrat in curte cu mașina, grăbită, şi pentru ca uşa casei era deschisă am pus cheile pe undeva…cine stie pe unde!
Când să plec din nou de acasă …cheile nicăieri! Stiam sigur că le avusesem la mine, doar deschisesem poarta cu telecomanda ca să pot intra în curte. Doar că apoi…parcă intraseră în pământ! Le-am căutat vreo 30 de minute. Obligată să plec, am luat alt rând de chei, am încuiat casa şi am plecat nedumerită. La întoarcere am reluat căutarile. Altă jumătate de oră! Peste tot! In toată casa, în poşeta, în geanta de laptop, în buzunare, în gradină, în iarbă, pe terasă, peste tot pe jos în jurul parcării. Nimic!
Apoi mi-am amintit! Obosită de căutări, pur şi simplu mi-am amintit că atunci când ceva chiar nu îti reușește cum vrei tu, oricât de mult te străduieşti, înseamnă că e cazul să te opreşti şi să laşi lucrurile să se întâmple.
Mi-am zis în gând doar atât: „Mă relaxez. Voi primi ajutorul de care am nevoie şi cheile vor apărea”. Şi am respirat profund.
Nici nu mi-am terminat bine gândul (şi gândul e rapid, nu glumă!) şi cheile mi-au APĂRUT literalmente în fața ochilor. Erau aşezate pe capota maşinii, într-o poziție neverosimil de precară şi supusă alunecării în orice moment. Le plimbasem aşa, pe capota maşinii, tot oraşul. Şi ajunsesem înapoi cu ele acasă. De găsit, însă, le-am găsit doar atunci când nu am mai opus rezistență. Când nu m-am mai străduit cu disperare/încăpățânare/ grabă/ revoltă…si lista poate continua.
Nu este prima oară când mi se întâmplă aşa. De aceea m-am si relaxat…când mi-am amintit cum funcționează …
Morala numărul unu: lucrurile bune se întâmplă mult mai usor și mai lin atunci cand ai incredere şi laşi universul să lucreze pentru tine. El e mai întelept. Știe mai bine.
Morala numărul doi: când un obiect, o situatie, o oportunitate îți sunt destinate, rămân la tine, ale tale, indiferent de circumstanțe. Nu se pierd. Când, însă, nu sunt pentru tine, e mai bine să fii recunoscător pentru că s-au pierdut. E spre binele tău suprem.
Așa că… recunoștință, dragii mei, pentru obiectele sau oportunitățile pierdute sau regăsite din viețile noastre!
Ne vom bucura de cele care ne sunt destinate.
Fiți fericiți si recunoscători!
Cu infinită iubire,
Irina[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]
