|

Oglinda retrovizoare

[vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24251″ img_size=”full”][vc_column_text]Uneori, mergi cu soarele în spate. Şi te gândeşti, poate, că laşi în urmă minunata sa căldură, lumina extraordinară cu care te călăuzeşte. Priveşti cu nostalgie cum apune şi te întristează trecerea, finalul zilei, dispariția…

La fel se întâmplă şi cu oamenii, cu obiectele sau cu oportunitățile din viață. Uneori hotărăști să le laşi în urma ta, pentru că…toate trec… dintr-un motiv sau altul…

E bine. Ce nu e de dorit, însă, este să te laşi cuprins de nostalgie. Să cazi în butoiul cu melancolie şi să îi plângi trecerea. Pentru că, în realitate, îți plângi propria decizie. Te plângi pe tine însuți şi asta nu e bine. Pentru că TU eşti VIU. Nu este încă momentul să fii plâns de nimeni, nici măcar de către propria persoană.

Iată, de pildă: ai renunțat la jobul tău din motive întemeiate. E o oportunitate pe care ai decis să o laşi în urma ta. Renunți deliberat şi la câțiva oameni, colegii de serviciu, pe care în laşi, de asemenea, în urmă. Si probabil şi nişte obiecte: laptop, birou, maşină de serviciu…
Dacă ai decis că aparțin trecutului tău, de ce te smiorcăi pe seama lor?

Uiți un lucru esențial: deşi este în spatele tău, soarele va răsări din nou, în fața ta!
Nu ai cum să te bucuri de soare dacă priveşti cu jale mereu înapoi, către soare-apune, în speranța că îl vei revedea.

Soarele răsare de la răsărit! Prin urmare, priveşte înainte, dacă doreşti o nouă oportunitate în viața ta. Ea va răsări cu siguranță. Întrebarea este: tu priveşti în direcția corectă, ca să o poți vedea? Sau stai mereu cu ochii nostalgici în oglinda retrovizoare?[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]

Similar Posts

  • | | | | | |

    Perfecți şi uşor prostuți

    M-am întrebat astăzi de ce oare avem în noi şi lumină şi întuneric. Dacă venim din lumină, de ce a lăsat bunul Dumnezeu şi antonimul luminii să se manifeste? Adică… să fim serioşi! Voi chiar credeți că Adam şi Eva muşcau din mărul delicios, încurajați perfid şi persuasiv de şarpe şi Dumnezeu n-a ştiut? Sau…

  • |

    Sens şi secundar

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24181″ img_size=”full”][vc_column_text]De multe ori mi s-a spus că viața trece prea repede, că e prea scurtă, că nu e timp să faci tot ce ți-ai dori, că nici nu ştii când se termină piesa şi se trage cortina. Tic-tac, tic-tac, tic-tac… mi s-a amintit, de multe ori, cu amenințare în glas sau în…

  • |

    Cum să găsești obiecte pierdute

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24295″ img_size=”full” alignment=”center”][vc_column_text]Cum să găsești obiecte pierdute … și cum să înțelegi usor ce anume este spre binele tău Mi-am pierdut cheile de la casă. Am intrat in curte cu mașina, grăbită, şi pentru ca uşa casei era deschisă am pus cheile pe undeva…cine stie pe unde! Când să plec din nou de…

  • | |

    Fotografiile şi picturile din noi

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24322,24323,24324″ img_size=”full”][vc_column_text]Apusul de soare este, pentru mine, unul dintre spectacolele cele mai fastuoase pe care natura ni le poate oferi. Dungi difuze în culori vii, tuşe vibrante întrepătrunse, ca într-o acuarelă, pe pânza nesfârşită a orizontului se schimbă mereu, de la un minut la altul, de parcă ar fi însuflețite. Te întrebi…

  • | | |

    Paradoxul logic al mării

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24220,24221,24222″ img_size=”full”][vc_column_text] Marea are regulile ei: Valurile sunt în continuă mişcare, lichide şi schimbătoare. În funcție de vânt, sunt adaptabile, sensibile, flexibile. La fel şi steagurile, fine şi unduitoare, fluturând în funcție de briză. La fel şi pânzele ambarcațiunilor, mobile, se strâng sau se întind, se ridică sau se coboară, după cum…

  • Abundența fără fotografii

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24284″ img_size=”full”][vc_column_text]Eram în maşină. Parcasem cu fața spre trei tomberoane de gunoi. Cum vorbeam la telefon, am zăbovit, uitându-mă la „priveliştea” prea puțin plăcută. Deodată, a apărut un bărbat de vreo 50 de ani. Prost îmbrăcat, zdrențuit şi murdar. Un cerşetor sau poate un om fără adăpost…m-am gândit. S-a dus la tomberoane şi…