[vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24156,24157,24158,24159,24160,24161,24162,24163″ img_size=”full”][vc_column_text]Zmeura e zmeurie, nu? Vinetele sunt violet-vineții, iar roşiile, marea lor majoritate, roşii!
Atunci ce ne facem cu vinetele albe, cu roşiile verzi sau galbene şi cu zmeura alb-gălbuie? Sau cu căpşunile albe???
Eu am facut următoarea constatare: tufele mele de zmeură albă sunt pline de rod. Atât de încărcate, încât se scutură în iarbă şi se bucură de ele furnicile şi melcii pofticioşi, în detrimentul papilelor mele gustative. De ce oare? Pentru că în excursiile mele zilnice printre murii generoşi, văd doar zmeura roşie. Privirea mea caută doar o culoare, o opțiune, unica variantă cu care sunt OBIŞNUITĂ.
In the box!
Ghiciți surpriza mea, când, descoperind întâmplător nenumăratele boabele gălbui care mă aşteptau nedumerite, le-am gustat! Sunt infinit mai dulci decât cele roşii!
Pe mine zmeura albă m-a învățat un lucru extraordinar! Dacă renunțăm la clişee, dacă „păşim” cu mintea în afara „cutiei”, ne dăm VOIE să savurăm fructe mult mai gustoase, să vedem lucruri surprinzătoare şi să ne bucurăm de idei inedite, să fim originali şi creativi.
Să aveți VOIE BUNĂ şi POFTĂ BUNĂ de viață, dragii mei![/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]
