| | |

Meditație în alb

[vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24211,24212,24213,24214″ img_size=”full”][vc_column_text]Îmi place albul.
Am o cățeluşă albă, îmi plac florile albe, hainele albe sunt favoritele mele. Norii albi mă bucură şi mă emoționează. Spuma valurilor e frumusețea supremă pentru mine.

În portrete celebre, mereu m-a fascinat modul în care artistul a ştiut să redea, din culori, viața din privirea personajului. Analizând atentă, am descoperit că sunt doar stropi de acuarelă albă.
Tocmai eu, care iubesc atât de mult culorile? De ce, oare, prefer albul?

Pentru că e lumină! Pentru că e pur şi imaculat, pentru că mereu am asociat culoarea sufletului cu albul. Bucuria e strălucitoare şi albă. Iubirea e puritate albă. Încrederea e rază de lumină.
Iar licărirea din privirile oamenilor dragi, sclipirea în care citeşti, într-o fracțiune de secundă, emoția din inima celuilalt e tot albă. Cu alte cuvinte, albul e viață!
Iubesc albul pentru că iubesc viața!
Revărsare de flori albe, iubire şi lumină să scuture astăzi peste voi universul![/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]

Similar Posts

  • | |

    James Bond şi lucrările de control

    Asezat pe scaunul din dreapta șoferului, cu centura de siguranță pusă regulamentar, fredonează tema muzicală din James Bond, în timp ce eu conduc spre școală. Dimineața devreme. Azi are trei lucrări de control într-o zi cu şapte ore. Mă roagă să-i dau puțin mobilul şi verifică o informație de care nu este sigur, citind pe…

  • | |

    Despre întuneric

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24248″ img_size=”full”][vc_column_text]În întunericul grădinii, când deja noaptea liniștise întreaga fire şi doar greierii mai mângâiau aerul cu sunetele lor, m-am întins pe iarbă, învelită într-o pătură moale, ca să contemplu cerul. Era atât de înselat şi negru, în egală măsură, încât am înțeles, foarte simplu şi clar, esența frazei „Întunericul este doar absența…

  • |

    Azi!

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24291″ img_size=”full”][vc_column_text] A şti să (îți) pui întrebările bune este mai important decât să ai răspunsurile la îndemână. Sau să ştii răspunsul „corect”. Asta pentru că o întrebare prost formulată „te închide”, te poate limita, te poate lăsa prizonierul dilemei „da sau nu?”. Te poate arunca în panica lui „nu ştiu”, „nu pot”,…

  • | | |

    Paradoxul logic al mării

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24220,24221,24222″ img_size=”full”][vc_column_text] Marea are regulile ei: Valurile sunt în continuă mişcare, lichide şi schimbătoare. În funcție de vânt, sunt adaptabile, sensibile, flexibile. La fel şi steagurile, fine şi unduitoare, fluturând în funcție de briză. La fel şi pânzele ambarcațiunilor, mobile, se strâng sau se întind, se ridică sau se coboară, după cum…

  • | | | |

    Soarele de la fereastra iernii

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24318,24317″ img_size=”full”][vc_column_text]Cerul e gri toamna cu un scop: dacă ar rămâne la fel de azuriu ca vara, lumina risipită în galbenul frunzelor ne-ar orbi. Pentru că toamna, tot soarele universului coboară pe pământ. Îşi alege cam jumătate dintre frunzele mesteacănului şi le transformă în mici sori galbeni, în formă de inimi. Apoi…

  • | | |

    Acasă

    Pentru o albină, acasă e stupul. Deşi aş paria cu oricine că se simte extraordinar de bine între flori, în plin soare, oricât de colorate, parfumate şi pline de nectar ar fi ele, tot stupul este „acasă”. Acolo îşi pot odihni aripile ostenite şi trupurile muncite. Acolo şi-a „amenajat” toate după placul şi ştiința ei,…