Aşezată inefabil şi paradoxal pe un trandafir galben, libelula metalică numără atentă, în tic-tac-ul mecanismului de ceas descompus pe aripile ei, “pixelii” pânzei pictate pe care s-a aşezat.
Un pandantiv original, pe o față de masă cu imprimeu floral – ar spune unii, privind superficial “natura moartă” din sufragerie.
Nu-i chiar aşa! Eu văd altceva: văd vara bogată în culori înflorite parfumat, văd zborul vibrant al unei insecte delicate. Artiştii care au creat imprimeul cu trandafiri al feței de masă şi libelula-pandantiv au admirat, cu siguranță, spre inspirație şi conectare cu viul, flori înflorite efemer şi adevărat sau libelule rapide, în zbor real. S-au lăsat cuprinşi de bucuria frumosului din natură şi l-au dat mai departe sub formă de creație artistică.
Se pare că frumusețea este necesară sufletului omenesc pentru că îl hrăneşte şi îl vindecă, îl linişteşte şi îl deschide, îl face mai receptiv şi mai atent.
Te-ai uitat azi în jurul tău? Dacă o cauți şi eşti conştient de ea, vei descoperi cât de multă frumusețe ne este dată mereu.
Ceasul nostru intern sau ceasul de la mână ne numără cu precizie orele de lucru sau minutele nesfârşite ale unei situații dificile sau timpul rămas până la un eveniment mult aşteptat.
Ce-ar fi să numărăm şi clipele de grație când ne dăm voie să ne pierdem în admirația frumuseții din jur?
Toamna aurie? Răsăritul de culoarea coralului? Un chip angelic? Strălucirea ploii?
Pierzându-ne în admirație, s-ar putea să ne (re)găsim motivul de a fi, de a ne bucura, de a simți recunoştința profundă. Iar rotițele mecanismelor ceasurilor noastre, care numără secundele trecătoare … se pot risipi pe aripi de libelulă.