Există o melodie în limba spaniolă, care îmi place nespus de mult. Versurile refrenului spun așa:

“Cuidado, cuidado, Que mi corazón está colgando en tus manos”
Adică:
“Ai grijă, ai grijă, Că inima mea atârnă în mâinile tale”
(Carlos Baute)

Verbul “atârnă” mă duce cu gândul la cunoscuta expresie: “a atârna de un fir de ață”. Și asociez expresia aceasta cu alta, bine-cunoscută: a-și pune inima în palme sau pe tavă.
Sau, cum mai spun englezii: “port inima pe mânecă” (“my heart on my sleeve”)
În toate culturile, când îți oferi inima cuiva, cu dragoste, este ca și cum îți pui viața la dispoziția persoanei respective. Mai ales în cuplu!

IMPACTUL DIVERGENȚELOR ÎN CUPLU ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Când doi parteneri își unesc inimile prin iubire, atașamentul care se crează este atât de puternic încât, dacă intervine despărțirea, cei doi suferă nu doar emoțional, ci și fizic.

Durerea pricinuită de separare este descrisă de cuplurile aflate în criză în termeni precum:

“Sunt rupt în două de durere”, “mă doare inima”, “mi-a frânt inima”, “sunt sfârsit”, “viața mea s-a terminat”, “el/ea era viața mea”, etc. Aceste expresii nu sunt doar metafore, ele sunt mai aproape de adevăr decât vă imaginaţi.

Studii riguroase, făcute încă din anii ’70, arată că durerea generată de o despărțire sau de o criză în cuplu este asemănătoare cu cea percepută în situaţii de pericol la adresa vieții înseși, pentru că, de multe ori, partenerii răniți simt fizic, în corp, o suferință care pare a le amenința viața.

Cunosc cazuri de persoane care, după divorț, au experimentat probleme de sănătate grave.

Studiile clinice în imagistica creierului, precum cele realizate de psihologul Jim Coan, de la Universitatea din Virginia demonstrează că respingerea din partea partenerului de viaţă activează exact aceleaşi circuite în cortexul cingular anterior ca durerea fizică. Atunci când suntem separaţi (fizic sau emoţional) de cei dragi nouă, această zonă a creierului, care este responsabilă nu doar de emoţii, dar şi de reglarea pulsului şi a tensiunii arteriale, dă semnale de alarmă, activându-se.

In cazul cuplurilor în care care unul dintre parteneri suferă de hipertensiune arterială, angină pectorală sau insuficienţă cardiacă, separarea sau respingerea din partea partenerului a dublat episoadele de criză.

Studiile realizate de Louise Hawkley, de la Centrul de Neuroştiinţă Cognitivă şi Socială de la Universitatea din Chicago arată că singurătatea creşte tensiunea arterială până la punctul în care riscul de atac de cord sau atac cerebral se dublează.

Pe de altă parte, se ştie că femeile şi bărbaţii căsătoriţi sunt mai longevivi decât persoanele care trăiesc singure.

Suntem prea putin conștienți de impactul uriaș pe care o relație de iubire îl are asupra fiecăruia dintre parteneri și îngrijorător de neatenți la evoluția relației de cuplu.

DE CE EVITĂM SĂ ACORDĂM ATENȚIE RELAȚIEI DE CUPLU?

Constat, uimită, că familii care au pierdut armonia în cuplu și care au frecvent provocări, frustrări, certuri, gânduri de divorț, momente de disperare, preferă să prioritizeze orice altceva în viața lor (casă, mașină, copii, job, responsabilități, prieteni, vacanțe) … decât să se ocupe de relația de cuplu.

Teama de vulnerabilizare şi deschidere, alături de un specialist în relaţii de cuplu sau doar faţă în faţă cu persoana iubită este atât de mare și de profundă, încât, În general, partenerii sau doar unul dintre ei își activează toate mecanismele de protecție sau de fugă, de teama confruntării propriilor emoţii.

Numai de ieri până astăzi, în mai puțin de 24 de ore, am discutat cu trei cupluri care au provocări majore și care preferă să le evite, în loc să acționeze cât mai curând.

Strategia de evitare: nu am timp, am altceva mai urgent/ important de făcut, nu am bani, el/ea nu vrea…

Și nu pot sa nu mă gândesc, cu tristețe, că rata divorțului în România este de 25%, adică o familie din patru se destramă, cu toate consecințele grave care derivă de aici.

Relația de cuplu este exact ca o floare. Dacă nu o îngrijești zilnic, ea se ofilește și moare, exact așa cum moare și o inimă “ținută în palme” care nu este hrănită cu atenție și si iubire.

Și, din păcate, școala nu ne învață cum să facem asta…

IMPACTUL NEGATIV AL CERTURILOR ÎN CUPLU ASUPRA COPIILOR ȘI ASUPRA CARIEREI

Partea interesantă este că, uitând să hrănim relația cu partenerul sau partenera de viață, impactul deteriorării acesteia este uriaș: unii clienți de coaching îmi povestesc, triști, cum problemele în cuplu le afectează cariera și performanța în afaceri sau la job. Ei descriu situaţia astfel: “este ca şi cum ceva mă blochează, mă ţine în loc, nu-mi permite să avansez”, sau “nu am energie”, sau “nu mă pot concentra la ce am de făcut”, etc.

Alți clienți îmi descriu cu amărăciune certurile cu partenerul sau partenera de față cu copiii și reacțiile înspăimântate ale micuților sau reacţiile de respingere, de rebeliune, de tristeţe pe care copiii le manifestă atunci când simt tensiune între părinţi. Mai mult decât atât, sunt foarte frecvente cazurile în care copiii somatizează aceste emoţii negative, manifestând dezechilibre fizice, îmbolnăviri subite care sunt menite să le arate părinţilor exact ce au de făcut: să fie uniţi şi cooperanţi şi să îşi adune energia şi atenţia către familie, către cuplu, către apropiere şi nu către respingere. De cele mai multe ori, efectul îmbolnăvirii unui copil este exact acesta: părinţii uită brusc de toate divergenţele şi cooperează frumos pentru a avea grijă de copil.

Este oare necesar să se ajungă atât de departe?

Ne dorim cu adevărat să riscăm nu doar suferinţă emoţională şi singurătate, ci şi suferinţe fizice severe proprii şi ale celor dragi?

Trăim într-o lume interconectată, în care relatiile cu ceilalți sunt parte din echilibrul întregului ecosistem, iar relatia de cuplu este baza pe care se construiește piramida vietii.

Fiecare dintre noi suntem fructul iubirii dintre o femeie si un bărbat. Dacă această legătură fundamentală nu ar fi existat, nici noi nu am fi existat.

Iar această relație sfântă de cuplu, vrem sau nu, realizăm sau nu, ne place sau nu, are legătură directă, nemijlocită, cu viața si echilibrul fiecăruia dintre noi și a tuturor celorlalți.

In cazul unui divorţ sau al unei despărţiri într-o relaţie de lungă durată, de cele mai multe ori, nu doar cei doi parteneri suferă, ci şi părintii şi prietenii acestora, uneori şi cercul lărgit de cunoştinţe sau chiar afacerea, daca este o afacere de familie.

In România anului 2016 au fost înregistrate 30497 de divorţuri. Asta înseamnă că peste 60000 de adulţi şi peste 17500 copii au fost afectati de criza în cuplu.

DACĂ VREI SĂ SCHIMBI LUMEA, DU-TE ACASĂ ȘI IUBEȘTE-ȚI FAMILIA!

(Maica Tereza)

Si ce faci atunci când ai copii? Când simţi că vrei să fii un părinte bun dar nu poţi depăşi problemele din cuplu?
Vei întreba, poate, de ce nu e suficient să îmi iubesc doar copiii, dacă nu mă mai înțeleg cu partenerul de viață? Nu ajunge să fiu un părinte bun, chiar dacă nu mai pot fi un partener de viaţă bun?

Nu e suficient, pentru că lipsa de iubire pentru partener, respingerea acestuia, izolarea de acesta se transmite energetic copiilor. În clipa în care îți respingi partenerul, pe mama sau pe tatăl copiilor tăi, îți respingi, inevitabil, şi copiii, pentru că în toată structura lor energetică si fizică, până la nivel de ADN,  într-un copil se regăseşte, energetic,  50% tatăl copilului  și 50% mama. Respingând părintele, respingi şi copilul.

Așa că nu te întreba de ce sunt copiii irascibili, necooperanți, răzvrătiți față de tine, dacă relația ta cu partenerul/partenera de viață este tensionată. Si nu te mira dacă copilul se îmbolnăveşte brusc,  atunci când te cerţi sau te izolezi de partener. Copiii manifestă, inconştient,  strategii de supravieţuire în condiţii de teamă de abandon, de respingere din partea parinţilor, pe care ei  percep foarte puternic, chiar dacă la nivel inconştient, respingerea energeticămanifestată de părinte.

Maica Tereza a spus: “Dacă vrei să schimbi lumea, du-te acasă și iubește-ți familia “.

Eu aș adăuga: Începe prin a-ți iubi soțul/soția!

De ce? Pentru că, dacă îți dorești să ai o viață echilibrată, succes în carieră și copii fericiți, este nevoie să ai grijă, în primul rând, de relația ta de cuplu.

Alege să ai grijă de inima lui/a ei, care “atârnă, de un fir de ață, în mâinile tale”… pentru că și inima ta este în palmele persoanei iubite.

CE POȚI FACE, CONCRET, PENTRU IEȘIREA DIN CRIZĂ?

Cum să faci asta, vei întreba?

Din tot ce am studiat, din tot ce am experimentat în propria viață, cu familia, prietenii și cu clienții mei,

TEHNICA NUMĂRUL 1 care dă rezultate în rezolvarea conflictului, a tensiunilor, a frustrărilor este VULNERABILIZAREA.

Atunci când înțelegi şi accepţi că a avea dreptate este mult mai puțin important decât a avea o relație de cuplu armonioasă, și doar atunci, iată ce poți face:

PASUL 1

Adună-ți tot curajul pe care îl ai și renunță, pentru câteva momente, la ego, ca să îi faci loc iubirii în inima ta. Poți realiza asta spunându-ţi ţie, apoi persoanei iubite:
“Nu vreau să am dreptate, vreau să fim fericiți!”

PASUL 2

Observă reacția persoanei iubite. Probabil deja și-a schimbat atitudinea, pentru că a înțeles că urmează un moment de armistițiu. A înțeles că nu va mai fi atacată, contrazisă, că lupta pentru putere s-a oprit.

PASUL 3

Spune ce simți în legătură cu omul din faţa ta. Îl iubești? O iubești? Ti-e teamă că îl/o vei pierde? Ti-e frică să nu plece de lângă tine? Ti-e greu când se izolează în “turnul său de fildeș”? Simţi tristeţe, singurătate, abandon? Lasă furia sau nevoia de izolare deoparte, acestea vin din ego. Analizează care este emoţia profundă, autentică, pe care o experimentezi. De cele mai multe ori este teama de a fi părăsit, teama de a fi criticat, teama de a nu răni sau de a fi rănit, teama de a nu fi suficient de bun.

Comunică-i persoanei dragi aceste emoţii.

Poţi spune: „Când ţipi la mine/ridici tonul, mă simt fără importanţă, rănit/-ă, criticat/-ă, ca şi cum nu aş valora nimic, etc”

Sau:

„Când îmi întorci spatele sau te închizi în tine sau în camera ta, mă simt abandonat/-ă, părăsit/-ă şi mi-e teamă să nu te pierd”.

PASUL 4

Observă din nou reacţia persoanei iubite. Este foarte probabil să fie uimită. Iţi va spune că nu s-a aşteptat la o asemenea împărtăşire. Ramâi deschis şi ascultă ce are de spus. De cele mai multe ori, partenerul/partenera va răspunde, la rândul său, prin vulnerabilizare. Iţi va împărtăşi propriile sentimente profunde, propriile frici.

Dacă ai ajuns până aici, felicitări! Aceştia sunt primii 4 paşi către o relaţie de cuplu sinceră, frumoasă, cu inima în palme.

Abia acum v-aţi conectat emoţional, ca să puteţi continua.

INVERSAREA MAGICĂ A PAȘILOR

PASUL 5

Atunci când ai CURAJUL de a spune cu adevărat ce simţi, care sunt cele mai profunde frici, frustrări, temeri, dureri, atunci când îţi pui inima în palmele persoanei iubite, ştiind că există riscul pentru tine de a fi rănit, pentru că îţi expui cea mai delicată parte a fiinţei tale – sufletul tău, partenerul/-a va putea să te vadă cu adevărat, să te audă¸să te înţeleagă.

AICI INCEPE comunicarea reală, profundă, a nevoilor fiecăruia.

Acesta este PASUL 5! Să spui ce ai nevoie! Explică-i smplu şi direct ce îţi doreşti de la el/ea, si cum îţi poate oferi acele lucruri. Te vei simţi, în sfârşt, ascultat/-ă!

Poţi spune: „Am nevoie să rămâi lângă mine”, „Am nevoie să mă ţii în braţe”, „Am nevoie să mă ajuţi cu X, Y, Z, pentru că ….”, etc.

DE CE FUNCȚIONEAZĂ COMUNICAREA ÎN ACEASTĂ ORDINE ȘI NU INVERS?

Ce facem, de obicei, din start, este să începem cu Pasul 5, într-o stare de tensiune, revendicativă, din poziţia „eu am dreptate”: să cerem, să pretindem, să ne exprimăm vehement nevoile, aşteptările neîmplinite. Rezultatul este că partenerul se va simţi acuzat, criticat sau disperat pentru că se vede incapabil să te multumească.

De aceea, comunicarea dintre parteneri este, de obicei, dureroasa si ineficienta şi, astfel începută, evoluează cu o escaladare a tensiunii, a frustrării şi se termină prost.

De ce functioneaza ordinea pasilor 1-5, propusă de mine, în care începi prin a te vulnerabiliza şi a depune armele, înainte de a cere?

Pentru că, fundamental, toţi oamenii sunt buni. Câţi dintre noi, atunci când vedem o fiinţă rănită, îndurerată, vulnerabilă, care are nevoie de ajutor şi susţinere (un copil, un bătrân, o persoană bolnavă, un animal rănit, etc) simţim nevoia să atacăm? Să lovim şi noi? Să facem rău?

Sunt dispusă să pariez că nimeni, nici un om normal şi sănătos la trup si suflet nu ar ataca, nu ar face şi mai mult rău.

Dimpotrivă!

Tindem să ajutăm, să susţinem pe cei care au nevoie şi ne cer ajutorul.

Exact această capacitate a oamenilor de a fi buni şi de ajutor unii cu alţii o activăm cînd lăsăm să se vadă rănile noastre interioare, pe care le protejăm cu atâta îndârjire, din teama de a nu fi răniţi. Activăm empatia.

Este firesc să ne protejăm sentimentele în faţa necunoscuţilor, din instinct de supravieţuire. Doar că partenerul nostru de viaţă nu este duşmanul, nu este cel chemat să ne atace şi să ne ameninţe supravieţuirea, ci este exact cel chemat să ne susţină „la bine şi la rău”.

Știu că o iubești. Știu că îl iubești. Și mai știu că nu știi cum să îi arăți asta, atunci când uraganul certurilor vă copleșește.

Stiu că teama de a-l pierde sau de a o pierde este, de asemenea, paralizantă.

Prin urmare, sper că acest articol îţi este de folos. Sper să aplici această strategie de comunicare şi sper să te bucuri de rezultate.

Scrie-mi şi povesteşte-mi cum a fost!

Scrie-mi şi lasă-mă să te ajut în continuare, dacă ai nevoie!

Mai am doar câteva locuri în tabăra “Fiți fericiti în cuplu!”

In această tabără, ai şansa de a trece de la „boring” la „wow” și de la „I hate you” la „I love you” în doar 7 zile.

Ai toate detaliile aici:

Tabără de 7 zile (27 mai – 2 iunie 2019) pentru îmbunătățirea relației de cuplu: o vacanță activă și plină de semnificație în doi, în care relaxarea se va îmbina cu învățare accelerată și experiențe memorabile.
Rezultatul: evoluția relației de cuplu și trecerea acesteia la nivelul următor de împlinire și armonie.

Sunt aici pentru tine,

Cu infinită iubire,
Irina

P.S. La finalul taberei, îmi vei mulțumi, pentru că ai reușit să treci de la „nu mai stiu ce să fac”/ „nu mai pot” / „sunt disperat” la „M-am îndrăgostit din nou de soţul meu/soţia mea!”

Cum sună asta?