Părea că se joacă în copac. Albă, frumuşică, după câteva plimbări prin catalpă, şi câteva reprize de fugărit frunze bătute de vânt, s-a aşezat comod la întâlnirea dintre crengi.
Treizeci de centimetri mai sus, două vrăbiuțe alăturate o observau. Atente la mişcările pisicii aparent indiferentă, erau pregătite pentru orice.
Pisica albă a început să coboare. Credeam că pleacă. Aşa a dat impresia. Vrăbiile, mulțumite, vesele şi uşor impertinente au început să-şi ciripească între ele victoria. Duşmanul se retrăgea!
La primul ciripit, însă, drăgălaşa pisicuță s-a metamorfozat, într-o miime de secundă, într-un arc tensionat, gata să elibereze proiectilul. Privirea jucăuşă a devenit rece şi concentrată, ca o rachetă cu ținta deja programată. Lipită de creangă, părea că doreşte să îşi micşoreze volumul, să devină invizibilă şi aerodinamică. O singură şi neverosimil de scurtă fracțiune de secundă, şi a pornit! Arcul s-a detensionat iar vânătoarea s-a lansat. Atât de rapid, încât mi s-a părut că timpul şi schimbat caracteristicile şi a devenit azot lichid, înghețând imaginea: fulger alb şi foc de artificii! Vrăbiile au „explodat” în zbor grăbit, precum stele mii într-un spectacol de Anul Nou.
Nu am mai văzut niciodată o atât de rapidă schimbare de energie: o pisică jucăuşă şi somnoroasă să devină, într-o clipită, un vânător feroce, agil, rece, calculat, eficient. Din magician luminos în războinic întunecat. O lecție de flexibilitate instantanee.
Nu îți subestima „vecinul de copac”, chiar dacă nu se află pe aceeaşi creangă cu tine, şi e chiar mult mai jos. Uneori, distanțele şi timpul necesar parcurgerii lor e mai scurt decât crezi. Iar flexibilitatea, adaptabilitatea şi atenția sunt apanajul campionilor.
Şi nu mă refer aici doar la „vânătoare”. Mă refer la capacitatea noastră de a reacționa adecvat în fiecare situație nouă: poți fi părinte afectuos şi autoritar când este necesar? Poți fi un leader flexibil, team-player, coordonator eficient al echipei şi factor de decizie în acelaşi timp? Reuşeşti să îți păstrezi lângă tine persoanele importante, chiar şi atunci când aveți păreri diferite? Să fii acolo, vindecător, atunci când copilul tău are nevoie de afecțiune chiar dacă de cele mai multe ori eşti partenerul lui de joacă? Ştii să îți aperi valorile şi principiile în fața unui şef care intimidează?
Mi-am imaginat pisica albă, vânătorul feroce, acasă la ea. Jucându-se cu un ghem de lână sau primind mângâierile stăpânei sale. Sau alintându-se la fiecare pas, aşa cum obişnuiesc să facă toate pisicile.
Flexibilitatea e despre viață şi echilibru. Un vânător sau războinic agil, care nu ştie să primească şi să dăruiască mângâieri sau să se joace e incomplet şi vulnerabil.
În scena vânătorii, şi vrăbiile, şi felina au fost flexibile. Iar creanga copacului, de asemenea. Dacă ar fi rămas rigidă ca un băț uscat, s-ar fi rupt. Dar a fost suficient de elastică pentru a susține saltul şi greutatea.
Lipsa flexibilității e o auto-condamnare la a rămâne rigid, mereu în propria cutie, „in the box”, de unde nu se poate ieşi decât făcând apel la magicianul din noi. Sau la războinic. Sau la vindecător.
Ce faci când eşti închis într-o cutie ermetică, sau într-o cuşcă solidă, de unde ar fi bine să ieşi ca să te poți bucura de viață?
Te transformi într-o pisică?
Despre pisici, metamorfoze şi flexibilitate
