| | | |

Soarele de la fereastra iernii

[vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24318,24317″ img_size=”full”][vc_column_text]Cerul e gri toamna cu un scop: dacă ar rămâne la fel de azuriu ca vara, lumina risipită în galbenul frunzelor ne-ar orbi. Pentru că toamna, tot soarele universului coboară pe pământ. Îşi alege cam jumătate dintre frunzele mesteacănului şi le transformă în mici sori galbeni, în formă de inimi. Apoi trece la nuc. Îşi rezervă câte o creangă întreagă şi o preschimbă într-un soi de nor galben cu formă fantezistă. Aşa… un nor galben agățat în nucul verde…parcă prins cu un cârlig de rufe…un nor strălucitor şi plin de căldură coborât în grădină.
Tufa de iasomie devine o tablă de şah! În culorile consacrate: un pătrățel verde, un pătrățel galben…
Apoi, soarele salută salcâmii, gutuile şi merele…Îşi lasă culoarea si dulceata peste tot… Voi de ce credeți că cele mai bune mere din lume se numesc Golden? Pentru că au adunat tot aurul soarelui de vară…
Acum am înțeles, în sfârşit, versurile
„Galbenă gutuie, dulce-amăruie,
Lampă la fereastră toată iarna noastră.”
Toată lumina orbitoare şi strălucitoare a verii este atent depozitată în cămările dulci ale copacilor, ale tufelor, ale grădinilor şi livezilor.
Soarele şi căldura nu pleacă, nici nu scad în intensitate până în martie- aprilie. Ele doar se mută în altă parte.

Am să merg să culeg un buchet bogat de soare, un mănunchi de inimi galbene şi calde, să îl am în glastră toată iarna!
Şi am să culeg şi câteva coşuri maaaari de lumină dulce de măr, gutuie şi pară. Dacă le pun la geam în fiecare cameră, diminețile mele vor fi însorite şi strălucitoare chiar şi atunci când afară va ninge!
Şi pentru că e week-end, vă invit la o partidă de şah pe tabla de iasomie![/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]

Similar Posts

  • | | |

    Acasă

    Pentru o albină, acasă e stupul. Deşi aş paria cu oricine că se simte extraordinar de bine între flori, în plin soare, oricât de colorate, parfumate şi pline de nectar ar fi ele, tot stupul este „acasă”. Acolo îşi pot odihni aripile ostenite şi trupurile muncite. Acolo şi-a „amenajat” toate după placul şi ştiința ei,…

  • | | | |

    Vioara Stradivarius şi omida verde

    Ieri am ascultat pentru prima dată în viața mea cum sună o vioară Stradivarius. O prietenă m-a invitat la un concert cu Alexandru Tomescu. Eram curioasă, nu-l ascultasem nici pe artist, nici un instrument atât de special cum este cel căruia pasiunea şi talentul și munca sa îi dau glas. O vioară Stradivarius sună extraordinar!…

  • | | |

    Paradoxul logic al mării

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24220,24221,24222″ img_size=”full”][vc_column_text] Marea are regulile ei: Valurile sunt în continuă mişcare, lichide şi schimbătoare. În funcție de vânt, sunt adaptabile, sensibile, flexibile. La fel şi steagurile, fine şi unduitoare, fluturând în funcție de briză. La fel şi pânzele ambarcațiunilor, mobile, se strâng sau se întind, se ridică sau se coboară, după cum…

  • |

    Valea berzelor

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24189,24190,24191,24192″ img_size=”full”][vc_column_text]El valle de las cigüeñas Zbor amplu, planare lină, siluetă clară, ca o peniță de cerneală care desenează pe cer linii invizibile, contrazicând forma norilor. Cine ar fi crezut că berzele compun, în cheia înălțimilor, pe portative de albastru vânt, cântecul verii în amurg? Vuelo amplio, planeo suave, silueta clara como…

  • |

    Priveşte un trandafir!

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24225,24226,24227″ img_size=”full”][vc_column_text]Dacă vreodată ai îndoieli şi întrebări fără răspuns…priveşte un trandafir! Nu cere nimic şi primeşte fericit toate resursele care îi sunt puse la dispoziție. Nu se plânge atunci când nu plouă sau e prea cald sau prea frig. Are încredere că tot ce are nevoie va veni către el la timpul…

  • |

    Nu e despre zmeură!

    [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_gallery interval=”3″ images=”24156,24157,24158,24159,24160,24161,24162,24163″ img_size=”full”][vc_column_text]Zmeura e zmeurie, nu? Vinetele sunt violet-vineții, iar roşiile, marea lor majoritate, roşii! Atunci ce ne facem cu vinetele albe, cu roşiile verzi sau galbene şi cu zmeura alb-gălbuie? Sau cu căpşunile albe??? Eu am facut următoarea constatare: tufele mele de zmeură albă sunt pline de rod. Atât de încărcate, încât…